122 articole găsite în "Tinerele gospodine"

20 iulie 2010

Ciorbă cu sfeclă roşie - multivitamine naturale

Consideraţii generale

Sfecla roşie are un conţinut bogat în betacaroten, vitamina C, vitamina PP, potasiu, fier,  calciu,
Supa sfecla fosfor, magneziu etc.Este păcat să risipim bogăţia aceasta prin fierbere excesivă de aceea sfecla roşie şi rădăcinoasele se pun în ultimul moment în ciorbă mai mult să se opărească,
astfel conţinutul de vitamine rămâne bogat. Se vor cumpăra de preferinţă sfecle nu prea mari pentru că sunt mai fragede.
Dietoterapie- sfaturi şi indicaţii

Această ciorbă poate fi consumată de la copii la vârstnici, are proprietăţi imunostimulatoare, detoxifiante, antianemice, scade tensiunea arterială şi colesterolul, este anireumatică, diuretică,  previne şi combate litiaza renală şi biliară, obezitatea,  previne afecţiunile tumorale digestive. Nu trebuie să vă alarmaţi , atunci când se consumă sfeclă în cantitate mai mare culoarea scaunului se modifică fiind chiar negru prin oxidarea fierului din sfeclă în intestin. Diabeticii vor consuma această supă în limita dietei zilnice.

Ingrediente

  •      2 cartofi medii 
  •     1 morcov de mărime medie
  •      100g  ţelină      
  •    1 rădăcină de pătrunjel  sau păstârnac cca 100g
  •        250g sfeclă roşie
  •        1 gogoşar mediu sau ardei gras
  •        1 ceapă mică
  •        2 roşii bine coapte
  •       500ml borş proaspăt sau suc de lămâie
  •        1 legătură frunze de pătrunjel
  •        1 lujer ( frunze )de ţelină
  •        1 legătură leuştean
  •    opţional smântână proaspătă
  •     2 linguri ulei de floarea soarelui presat la rece

         Condimente: pudră de  chimen, coriandru, cimbru, busuioc, piper negru,

         sare

Mod de preparare

    1.     Se spală cartofii, se curăţă de coajă, se spală din nou şi se pun la fiert în cca 2 litri de apă cu  o frunză de dafin şi puţină sare.         

     2.     Se curăţă morcovul, ţelina, părunjelul rădăcină, sfecla se spală şi se rad pe răzătoarea mare sau se taie felii pe lungime şi apoi se taie felii subţiri orizontale.

  1. Se spală gogoşarul, se scoate cotorul şi se taie felii sau cubuleţe.Se spală păstăile de fasole,, se curăţă de codiţă şi vârf, se taie bucăţi.
  2. Se curăţă de coajă  ceapa  şi se taie mărunt.
  3. Se curăţă de pieliţă roşiile şi se taie mărunt .
  4. Se pregătesc verdeţurile. Se aleg frunzele de tarhon, pătrunjel, mărar, leuştean să nu aibă impurităţi. Se spală  în 3- 4 ape. Se taie frunzele mărunt  să nu rămână codiţe mari.
  5. Atunci când cartofii sunt aproape fierţi adică după cca 15-20 minute se adaugă legumele pregătite: morcovul, ţelina, pătrunjelul,  gogoşarul ,ceapa  şi roşiile.
  6. Se lasă să fiarbă 4- 5 minute.
  7. Se acreşte cu borşul sau sucul de lămâie sau se poate suplimenta cantitatea de roşii adăugate şi ele vor da un gust dulce acrişor. Se mai pune puţină apă dacă este necesar pentru că volumul legumelor poate să facă necesară apă suplimentar, dar ţineţi cont că acesta este ciorbă deasă cu multe legume. Se potriveşte gustul acru după preferinţe.
  8. Se potriveşte de sare. se pune uleiul  apoi se închide focul.
  9. Se adaugă verdeţurile tocate şi condimentele aromate după preferinţe.
  10. Se lasă acoperit ,să se pătrundă borşul de aroma verdeţurilor.
  11. Se poate servi cu  un adaos de iaurt degresat sau smântână.

Poftă bună!

Ai experimentat reţetă? Ai o întrebare sau doreşti să ne spui opinia ta? Scrie-ne!

16 iulie 2010

Dulceaţă de pere busuioace - minune parfumată (reţeta bunicii)

Consideraţii generale

Perele busuioace sunt un  soi de pere răspândit mai mult în zona Moldovei, mici ca dimensiuni, foarte frumoase, de culoare galben- verzui şi roşu aprins pe partea cu care au stat la soare. Se coc in luna iulie şi sunt foarte parfumate. Acest soi se pretează cel mai bine pentru a face dulceaţa de pere care este foarte Dulceata de pere busuioacearomată. Fiind mici de dimensiuni după ce se curăţă de coajă şi se fierb îşi reduc şi mai mult dimensiunile astfel că în dulceaţă vor fi exact cât să încapă fiecare pe linguriţă atunci când este servită dulceaţa. Dacă nu avem pere busuioace pot fi utilizate alte soiuri de pere de dimensiuni mai mari , parfumate dar care să nu fie cu miezul prea tare şi granulat. Dacă perele sunt mai mari ca dimensiuni, se pot folosi la dulceaţă tăiate cu aparatul de  tăiat merele în 6-8 felii care separă şi cotorul. Este o dulceaţă cu un parfum şi un gust de neuitat, un deliciu pentru întreaga familie şi pentru musafiri.

Ingrediente

  • 1,5 kg pere busuioace pârguite, proaspete, fără a fi lovite sau cu pete
  • 1kg zahăr
  • 1 baton vanilie sau 2 plicuri zahăr vanilat
  • 1 cană apă (250ml)
  • 1/2 lămâie netratată ( cele care provin din UE sunt puse într-o ceară şi se spală sub jet de apă caldă pentru a îndepărta ceara protectoare)
  • opţional se poate pune în dulceaţă 1 bucată anason stelat sau bucăţele de coajă de scorţişoară

Mod de preparare

  1. Se aleg pere mici busuioace, proaspete şi care au început să se pârguiască fără a se supracoace. Se curăţă de coajă cu ajutorul unui cuţitaş mic şi ascuţit.  Se înlătură codiţa şi floarea din vârf. Se scot sîmburii pe la partea opusă codiţei cu multă grijă să nu zdrobim perele. Pentru această operaţiune delicată se ţine para cu partea opusă codiţei între degetul mare şi cel arătător acoperind-o şi protejând-o cu palma strânsă uşor în jurul fructului astfel încât să-i conferim cu palma strânsă soliditate, protejând-o.  Se introduce vârful cuţitaşului prin partea opusă codiţei şi se răsuceşte uşor cuţitaşul în interiorul  fructului pentru a desprinde din interior sâmburii, apoi se scot sâmburaşii cu vârful cuţitului Sunt bune -dacă nu suntem prea pretenţioşi-  în dulceaţă perele  şi fără a scoate micii sâmburaşi mai ales că perele sunt de  de mici dimensiuni şi operaţia este delicată. După ce vom căpăta experienţă, vom vedea că în mai puţin de 30 minute curăţăm toate perele.
  2. Pentru a nu se oxida (înnegri) perele,  se pot pune pe măsură ce le curăţăm într-un castron şi le stropim cu cu apă în care s-a pus 1 lingură zeamă de lămâie.
  3. Intr-o cratiţă emailată, cu pereţii mai groşi,  curată, utilizată numai la dulceţuri şi gemuri ( ca să nu aibă miros de mâncare) se pune zahărul împreună cu apa şi lămâia tăiată felii. Se fierbe pe foc rapid şi se ia mereu spuma albă de deasupra.
  4. Se verifică dacă siropul este legat picurând câteva picături din siropul ce a rămas pe lingura cu care am amestecat pe o farfuriuţă. Se lasă să se răcorească şi dacă este legat se ia cratiţa de pe foc, se adaugă perele împreuna cu un baton de vanilie tăiat bucăţele şi bucăţica de anason stelat. Se lasă aproximativ  15 minute, ca să se îmbibe perele de sirop şi să lase şi ele zeamă.
  5. Se trece din nou cratiţa la un foc iute şi se lasă până ce siropul se leagă . Verificarea se face trăgând cratiţa de pe foc ( pentru ca în timp ce se răceşte proba de sirop , acesta să nu devină prin fierbere prea legat).  Se  pune cam 1 liguriţă de sirop pe farfuriuţă, se lasă să se răcorească şi se verifică siropul ca să fie legat.
  6. Atunci când este gata, se acoperă cratiţa  cu un prosop umed şi bine stors şi se lasă să se răcorească dulceaţa, apoi se pune în  borcane. Dacă se pune fierbinte în borcane, fructele se vor ridica la suprafaţă iar siropul va fi la fundul borcanului şi dulceaţa nu va fi omogenă.
  7. Se pun capacele la  borcane, se pun etichete( cu numele duceţii şi anul) şi se păstrează la loc răcoros.
  8. Se serveşte pe farfuriuţe de dulceaţă, punând 2-3 pere şi 1-2 linguriţe de sirop. Alături se oferă un pahar de apă plată.
Spor şi succes deplin!

Ai experimentat reţetă? Ai o întrebare sau doreşti să ne spui opinia ta? Scrie-ne!

13 iulie 2010

Colţunaşi cu vişine - după excepţionala reţetă a bunicii

Consideraţii generale

De câteva ori pe an, dar mai ales când se coc vişinele, trebuie  să ne delectăm cu delicioşii, nemaipomeniţii colţunaşi cu vişine.  Vă prezint aici reţeta excepţională a bunicii mele pentru colţunaşi cu vişine, reţetă după care prepar şi eu supercolţunaşii cu care îmi răsfăţ familia. Aceşti colţunaşi oricât de mulţi ai face ( reţeta este pentru cca 30 colţunaşi) parcă tot nu sunt suficienţi. Pentru acest desert minunat se aleg vişine altoite, bine coapte care au o aromă specială şi sunt chiar dulci, dar pot fi folosite şi vişinele obişnuite dar bine coapte.  Iarna putem folosi vişinele pe care le-am pus la congelator. Aceşti colţunaşi pot fi preparaţi şi de post. În acest caz se va face aluatul fără ou şi se va folosi ulei pentru sosul cu care se stropesc colţunaşii.

Aluatul pentru colţunaşi

  • 500g făină de grâu
  • 2 ouă
  • 2 linguri ulei
  • 150-200ml apă
  • 1 linguriţă sare
  1. Se pun într-un castron făina, ouăle, uleiul şi se adaugă apa călduţă în care s-a dizolvat sarea şi se amestecă până se încorporează toată făina, astfel încât să rezulte un aluat nu prea vărtos( ca cel de plăcintă). Se frământă apoi bine, rotind aluatul pe planşetă până când acesta nu se mai lipeşte deloc de planşetă. eventual se mai adaugă făină dacă aluatul este prea moale.
  2. Se lasă aluatul acoperit cu un prosop ,să se odihnească timp de cca 30 minute.

Umplutura cu vişine

  • 700g vişine altoite
  • 150g zahăr
  • 2 linguri griş
  1. Se spală vişinele în 2-3 ape, se scurg. Se înlătură codiţele şi se scot sâmburii.
  2. Se pun vişinele într-un castron, se amestecă cu zahărul şi se lasă timp de 30 minute să  lase zeama.
  3. În momentul când am făcut foia de aluat şi vrem să le folosim , scurgem vişinele de zeama pe care au lăsat-o ( această zeamă se pune într-o crăticioară pentru a prepara din ea toping-ul) şi se pudrează acum vişinele cu grişul. Se amestecă pentru omogenizare.
Sos de unt
  • 1 lingură unt
  • 4 linguri apă fierbinte
  • 1 lingură miere de albine naturală

 Pentru un plus de savoare servim colţunaşii pudraţi cu:

  • 150g nucă măcintă amestecată cu
  • 1 plic zahăr vanilat( mare) de la firma Coseli      

şi toping de vişine

Mod de preparare

  1. Într-o cratiţă punem la fiert 3 litri de apă şi 11/2 de sare. În această apă vom pune la fiert colţunaşii.
  2. Pe planşeta pudrată cu făină întindem o foaie de aluat din jumătate din cantitatea de aluat preparată.
  3. Se întinde foaia subţire de cca 2mm, se taie în pătrate de 7-8 cm sau se decupează forme rotunde cu un pahar.
  4. Se pun 3-4 visine în mijlocul fiecărui pătrat de aluat, se lipesc marginile, împreunând două colţuri opuse  ca să rezulte un triunghi ( sau o semilună dacă am tăiat aluatul cu paharul). Se presează bine de-a lungul laturilor, se poate presa  cu o furculiţă, cu grijă să nu se taie aluatul dar ca  să aibă un aspect frumos.
  5. Se pun colţunaşii în apa care clocoteşte. avem grijă să nu punem colţunaşii toţi într-un loc ci să fie răspândiţi uniform pe suprafaţa cratiţei. Se dă focul la potrivit, să fiarbă colţunaşii încet. După 10 minute cu o paletă întoarcem colţunaşii să fiarbă pe ambele părţi.  După cca 20 minute de când începe să clocotească apa, sunt fierţi.
  6. Se scot colţunaşii cu o paletă cu găuri,  ca să se scurgă apa de pe ei.
  7. Se aşează colţunaşii  într-un vas de yena cu suprafaţă mai mare sau un platou cu margini ca să nu alunece colţunaşii.
  8. Se prepară sosul de unt:  într-o ceşcuţă se pun 4 linguri din  apa fierbinte în care au fiert colţunaşii şi se amestecă cu untul şi mierea de albine ca să se dizolve. Se stropesc colţunaşii cu jumătate din cantitatea  de sos de unt restul va fi folosit pentru următoarea serie de colţunaşi.
  9. Realizăm acum colţunaşii din cea de-a doua bucată de aluat. Procedăm în acelaşi fel. Apa în care vom fierbe colţunaşii se schimbă sau se completează dacă a scăzut.
  10. Colţunaşii fierţi şi scurşi îi aşezăm peste ceilalţi în vasul yena, Se stropesc cu sosul de unt. 

Preparare toping de vişine

  1. Zeama lăsată de vişine se pune la fiert împreună şi cu zeama groasă lăsată în castron după ce am folosit toate vişinele( care conţine şi puţin griş). Se fierbe topingul timp de 3-4 minute amestecând mereu ca să se îngroaşe puţin, se mai poate adauga puţină apă dacă este prea gros.

Se servesc colţunaşii calzi în boluri sau farfuriuţe, pudraţi cu amestecul de nucă măcinată  şi zahăr vanilat. Se decorează punând  puţin toping de vişine pe fiecare colţunaş. Sunt cu adevărat delicioşi.

Poftă foarte bună!

Ai experimentat reţetă? Ai o întrebare sau doreşti să ne spui opinia ta? Scrie-ne!

11 iulie 2010

Sirop de coacăze negre cu miere de albine naturală

Consideraţii generale

Siropurile naturale preparate în casă din sucul  fructelor de pădure şi miere de albine naturală reprezintă cea mai eficientă modalitate de a păstra nealterate principiile active ale fructelor şi având valabilitate de Fructe de padure
minim 12 luni. Acest sirop este un adevărat izvor de sănătate ce va fi utilizat la toamnă, iarnă şi primăvară pentru creşterea imunităţii, ca tonic general, revitalizant, vitaminizant şi remineralizant.   Siropul cu miere naturală este o modalitate simplă de a păstra sucul fructelor în stare naturală o perioadă îndelungată de timp. Vara cât este sezonul lor, consumaţi fructele proaspete sau ca suc. Realizaţi chiar cure de 10 zile cu sucuri din fructe adecvate beneficiilor pe care vreţi să le obţineţi.

Modalitatea de preparare a siropului din fructe de pădure( zmeură, căpşuni, coacăze negre, coacăze roşii, mure, cătină ) este simplă şi eficientă. Sucul fructelor cu tot cu pulpă, extras la un storcător electric sau date prin sită inox sau de plastic, se amestecă într-un blender cu miere naturală de albine. Proporţia este 1 parte suc la 1 parte miere  dacă avem un loc răcoros de păstrare sau chiar la frigider. Dacă nu avem un loc prea răcoros de păstrare proporţia este 1 parte suc la 3 părţi miere. Avantajul de a realiza siropul în proporţia 1:1 este că de fapt avem în sirop o cantitate mai mare de suc natural,  decât la proporţia 1:3 când vom depozita mai multă miere decât suc. 

Coacăzele negre (Ribes nigrum) -potrivit cercetarilor medicale, coacazele sunt recomandate ca având  proprietăţi excelente ca   tonic general, tonic nervin,  sunt detoxifiante, scad colesterolul. revitalizeaza rapid organismul, ajuta la reechilibrarea metabolismului şi regenerarea celulară,  normalizeaza activitatea nervoasa, maresc acuitatea vizuala, elimina anemia, favorizeaza procesele de crestere, stimulează imunitatea naturală crescând rezistenta organismului la infectii. Coacăzele  sunt fructe cu un continut bogat de vitamina C, foarte stabilă termic Coacaze12 vitaminele B1, B2, B6, acid pantotenic, vitamina P, vitamina PP, antocian,  acid malic, acid citric şi acid tartic, tanin, substanţe proteice (0,94-1,74%), celuloză(1,43-4,57%), săruri minerale de potasiu, magneziu, mangan, calciu, sodiu, fier, clor,  zaharuri naturale -fructoză şi glucoză s.a.etc. Coacăzele negre sunt fructe foarte bogate în  vitamina C (65-400 mg la 100 g) de aici proprietăţile antioxidante, hipocolesteremiante, antiaterosclerotice. Coacăzele sunt foarte bogate şi în mangan (0,13 mg la 100g),  mineral care, reglează activitatea unor hormoni (îndeosebi a celor sexuali), participă la formarea sângelui şi a laptelui şi stimulează activitatea sistemului nervos central. Datorită conţinutului bogat în magneziu, precum şi în fier (0,9 mg la 100g), sunt antianemice, sunt eficiente pentru persoanele care au osteoporoză, femeilor cu probleme de menopauză. Antocianţii din coacăzele negre sporesc acuitatea vizuală. Sucul de coacăze negre are acţiune antiinflamatoare, stimulează secreţia sucului gastric, reduce procesele de putrefacţie şi măreşte diureza, fapt pentru care se foloseşte în tratarea colitelor cronice, gastritelor cronice hiperacide, a stomatitelor, a proceselor inflamatorii ale ficatului, a calculozei biliare, a insuficienţelor cardio-respiratorii, a aterosclerozei, a unor boli reumatice care însoţesc insuficienţa cardiacă, precum şi pentru prevenirea accidentelor vasculare. Efectul remineralizant şi tonic al coacăzelor negre se datorează bogăţiei în vitamina C şi în elemente minerale alcalinizante (fosfor, magneziu, calciu).

Cura de coacaze negre este o cură de detoxifiere atât pentru întregul organism cât mai ales pentru ficat, pancreas, splină, rinichi. Elibereaza organismul de deseuri si toxine si contribuie la scaderea acidului uric si a colesterolului.Coacazele negre faciliteaza digestia, stimuleaza functionarea ficatului, a pancreasului, a splinei si a rinichilor. Persoanele care suferă de reumatism, artroză, gută vor obţine rezultate remarcabile realizând o cură cu suc sau chiar cu fructe de coacăz negru. Persoanele suferind de oligurie vor apela la coacazele negre, pentru ca aceste fructe au virtuti diuretice recunoscute. Având proprietăţi astringente, sunt utilizate în afecţiuni digestive diaree,

Ustensile de lucru: storcător electric, blender, strecuratoare inox sau de plastic cu plasa deasă, vase din inox sau emailate, tifon, lingură din inox, mănuşi de cauciuc subţire (chirurgicale) pentru a proteja mâinile ,  alcool alimentar de 96grade pentru sterilizat vasele cu care se lucrează.

Înainte de a lucra cu vasele respective din momentul în care fructele au fost spălate şi scurse, toate vasele vor fi şterse cu alcool alimentar ( se va şterge interiorul storcătorului de fructe, blender-ul, sitele, lingura, sticlele şi dopul lor. Sticlele în care va fi pus siropul se vor clăti în interior cu puţin alcool. În acest fel ne asigurăm că nu sunt introduşi agenţi de fermentaţie în siropul preparat.

Prepararea siropului din suc de fructe şi miere de albine

Ingrediente

  • 1 kg coacaze negre pentru cca. 500 ml suc.
  • 500ml miere de albine naturală polifloră, din sursă sigură

Mod de preparare

  1. Coacazele se aleg de frunze, codiţe,  se pun  intr-un vas de inox, se spală în 2-3 ape, cu atenţie pentru a nu strivi fructele. Se pun într-o  strecura­toare de inox şi se scurg de apă.
  2. Se dau la storcătorul electric pentru a obţine sucul. Sucul se colectează într-un vas inox sau de sticlă, dezinfectat cu alcool.
  3. Dacă observăm că storcătorul nu este prea eficient şi reziduu rămas nu este perfect stors, se pasează pulpa rămasă de la stoarcere printr-o sită inox sau de plastic spălată şi dată cu alcool şi pusă deasupra unui vas inox sau emailat( nou fără email sărit). Se pasează cu mâna sau cu lingura de inox.
  4. Dacă nu avem storcător electric se pun fructele scurse după spălare, într-o strecurătoare emailată cu găuri mai mari .Se ţine strecurătoarea cu mâna stângă, iar cu dreapta se pasează fructele până pulpa se desprinde de sâmburi şi toată pulpa a trecut prin strecurătoare.
  5. Se strecoară apoi  tot sucul rezultat printr-o sită deasă sau un tifon aşezat deasupra unui vas de sticlă, sau inox, pentru a nu rămâne sâmburi mici în sirop.
  6. Se măsoară cantitatea de suc rezultată. Dacă cuva blender-ului este gradată se măsoară chiar cu ajutorul lui , volumul de suc pe care l-am pus şi se adaugă mierea în proporţia corespunzătoare. avem grijă să punem suc mai puţin de jumătatea blenderului pentru a putea completa cu miere, restul volumului.
  7. Se pune în blender sucul şi mierea( la 500ml suc se va pune 500ml miere măsurat în volum). Dacă nu vrem să păstrăm în frigider siropul, se va pune la 500ml suc, o cantitate de 1,5litri miere.
  8. Se omogenizează în blender.
  9. Se pune în sticle de plastic ce au fost spălate cu puţin alcool.
  10. Se păstrează la frigider pe ultimul raft sau în locuri răcoroase( beci, cămară, camere cu aer condiţionat).

Păstrarea sucului de fructe prin congelare

Sucul din coacăze negre poate fi păstrat timp în­delungat (cca. 12 luni) păstrându-şi proprietăţile, prin congelare. Sucul de fructe se obţine prin metodele prezentate anterior. Pentru a-si pastra culoarea se amestecă bine  sucul cu  cu zeama de lămâie (2 linguri la 1 litru de suc). Se toarnă sucul in tăviţele pentru cuburi de gheaţă sau în mici păhărele de plastic de unică folosinţă care se introduc în congelator. După 4-5 ore de  congelare, cuburile se scot, se pun în pungă de polietilenă  şi se păstrează in congelato­r. Când dorim să le folosim cuburile de suc se scot din congelator, se pun in pahare, se adaugă miere de albine, apă plată sau de izvor. Se amestecă bine cu o lingurită din inox până la decongelarea completă a cubului de suc. Se lasă 15-20 minute ca să fie  siropul astfel obţinut la temperatura camerei.În acest fel putem să avem la dispoziţie în orice anotimp un suc natural de fructe vitaminizant, mineralizant, detoxifiant.

Vă doresc succes!

Ai experimentat reţetă? Ai o întrebare sau doreşti să ne spui opinia ta? Scrie-ne!

17 mai 2010

Clătite cu flori de salcâm - delicii parfumate de primăvară

Consideraţii generale

Au înflorit salcâmii, parfumul lor suav ne încântă mirosul acum primăvara dar florile de salcâm ne pot încânta şi gustul, din ele preparându-se deserturi foarte rafinate. Salcâmii înfloriţi îmi aduc aminte de casa bunicii şi de Clatite cu flori de salcam
bunătăţile pe care ea le prepara din florile de salcâm : clătite cu flori de salcâm. şerbet din  flori de salcâm,  dulceaţă din flori de salcâm şi chiar plăcintă cu flori de salcâm. Pentru copii, pentru cei vârstnici dar şi pentru cei nostagici ai vremurilor copilăriei florile de salcâm se por consuma şi aşa crude, se consumă florile ca atare fără codiţă, nectarul salcâmului din care albinele adună mierea cea preţioasă sunt şi pentru noi un deliciu.

Aceste clătite se realizează dintr-un aluat de clătite îndulcit sau neîndulcit, dar cu o consistenţă mai densă, ca o smântână groasă. Nu sunt clătite propriuzise cu formă de clătită ci ciorchini de flori de salcâm date prin aluatul de clătite, urmărind să fie bine invelite florile în aluat apoi se prăjesc  în tigaia nonadezivă în ulei fierbinte. Pentru reţetele de post se va face aluatul de clătite cu apă minerală sau lapte de soia.

Dietoterapie :medicina naturistă recomandă florile de salcâm drept un bun remediu pentru ulcerul gastroduodenal, bila leneşă, insomnii, tuse şi migrene.  Prin conţinutul de flavonoide, glucozide (robinină, acaciină), taninuri, glucide, acizi organici ( cafeic, clorogenic), mucilagii şi uleiuri esenţiale, florile de salcâm calmează arsurile la stomac. Totodată, calmează tusea obişnuită, convulsivă sau astmatică şi ajută la evacuarea bilei. Persoanele care au afecţiuni digestive sau biliare evita să prăjească aceste clătite în ulei,  Vor pune ciorchinii de salcâm daţi prin aluatul de clătite pe o tigaie nonadezivă fără ulei şi vor acoperi cu un capac . Peste 5 minute vor întoarce ciorchinii de flori pe partea cealaltă. Pot fi puşi ciorchinii la copt în tavă acoperită cu folie alimentară şi le vor coace la cuptor la foc potrivit timp de15-20 minute. Pentru persoanele cu diabet este un desert ideal, dulce natural şi aromat.

Ingrediente:
  • 250g făină de grău integrală fin măcinată sau făină albă
  • 200ml apă minerală carbogazoasă, sau lapte sau lapte de soia
  • 2 ouă
  • 1 vârf de cuţit sare fină
  • 1-2 linguriţe miere sau zahăr brun
  • vanilie
  • ulei

Mod de preparare

  1. Se pun într-un castron ouale, care se bat cu mixer-ul sau cu telul. Se adauga sarea, laptele, mierea sau zaharul, praful de vanilie şi faina. Se amestecă pentru omogenizare şi se mai adaugă făină dacă mai trebiue  până se face un aluat de clatite mai dens, ca o smântână groasă.
  2. Se aleg ciorchini de flori de salcâm mari, proaspeţi, frumos înfloriţi dar să aibă şi boboci. Se spală într-un castron cu grijă să nu zdrobim florile. Se aşează pe o sită sau pe un prosop curat să se scurgă de apă.
  3. Se pune ulei la încins într-o tigaie nonadezivă.
  4. Se ţine de codiţă floarea de salcâm şi se dă prin aluatul de clătite cu grijă ca să fie bine învelite florile în aluat. Repede se pun în uleiul încins şi  se prăjesc pe ambele feţe  la foc potrivit, să rămână aurii.
  5. Se scot cu o paletă şi se pun pe şerveţele absorbante.
  6. Se aşează pe un platou , se pudrează cu zahăr vanilat sau se pune peste ele puţină miere sau sirop de arţar. Sunt suficient de dulci şi aşa simple. Se servesc calde, cu o o ceaşcă de ceai aromat şi lămâie.

Pofta buna!

Ai experimentat reţetă? Ai o întrebare sau doreşti să ne spui opinia ta? Scrie-ne!